Despre cartile de la inceput de an

12th February, 2011 - Posted by admin - No Comments

In ciuda faptului ca inceputul acesta de an a fost criminal dpdv volum de munca, printre picaturi am reusit sa citesc cateva carti. Aici sunt toate mentionate impreuna cu o scurta descriere.

4-hour1
Am citit cartea aceasta in urma recomandarii unui antreprenor cunoscut pe plaiurile noastre. Maxim 30% din ea mi s-a foarte, foarte buna iar restul de 70%…nimic deosebit. Poate pentru ca multe dintre sfaturile din aceasta carte sunt imposibil de pus in practica in momentul acesta, daca traiesti in Romania. De fapt, nu neaparat ca nu au aplicabilitate insa mediul in care traim si lucram, nu e pregatit sa le accepte. Din pacate :(


dansatoarea1
Kawabata este in top 5 scriitori preferati pentru mine. Din pacate, cartea aceasta a fost una dintre cele mai proaste pe care le-am citit vreodata. Ma gandesc ca ar putea fi de vina si traducerea dar totusi …nu mi-a placut povestea in sine.


642_21
Dupa ce am sustinut sus si tare ca Marquez nu m-a dat pe spate, ca scrie greoi etc, am citit Despre dragoste si alti demoni – poveste de care m-am indragostit iremediabil. Ca sa pot sa o citesc, am cautat cea mai greoaie varianta de ajuns la birou dimineata :)


19841
Am primit cartea aceasta de la un prieten drag dar cu parere de rau, recunosc: nu m-a prins deloc si dupa 70-80 pagini, am decis ca o voi termina peste o vreme dar nu acum. Poate se schimba ceva si o sa-mi placa :D


valul-pictat1
E o carte mai pentru doamne si domnisoare, asa. Am vazut si filmul dupa ce am citit cartea si spun la fel cum am spus si in cazul “The reader” : unele povesti trebuie sa ramana pe hartie…


image-2010-05-4-7204269-63-frumoasele-straine-1
In “Frumoasele straine”, Cartarescu il concureaza pe Andrei Plesu in Comedii la portile Orientului. Asa mi s-a parut mie. Unghiul din care povesteste Catarescu este diferit dar practic, face tot haz de necaz pe tema romanilor.

Londra ep.3

14th September, 2010 - Posted by admin - 1 Comment

Am trecut de jumatatea trainingului la Londra. Mai am inca 1 luna si 2 saptamani. Nu mi-a fost greu sa plec din tara, imi place Londra foarte tare dar ma intorc acasa cu entuziasm si cu dorinta de a face lucruri frumoase pentru clientii nostri.

E trist faptul ca foarte putina lume are oportunitatea unei astfel de experiente. Nu este vorba numai despre ceea ce inveti aici si despre ceea ce poti vizita in Londra. E absolut fantastic sa ai in jurul tau oameni din multe tari, sa vezi comportamente diferite dar primite firesc. Londra primeste pe oricine, niciodata nu te cearta, nu urla la tine. Intotdeauna te incurajeaza sa experimentezi iar daca rezultatul nu va fi unul bun, cu siguranta iti va spune “nice try!”.

Daca nu obisnuiesti sa citesti in metrou, Londra te “obliga”. Iti porneste iPodul, iti pune cartea in mana si iti aminteste cu o voce placuta: “mind the gap” la coborare. Daca drumul te duce la Waterloo station in fiecare dimineata, atunci esti norocos si incepi ziua bine cu “Ladiiiiiiiies and gentlemeeeeen, welcome to Waterlooooo staaaaation. I wish you a niceeeeeee dayyyy”. E incredibil omul acesta…Parca ia cu drag and drop zambete dintr-un sac si le pune pe fetele oamenilor. O sa-mi lipseasca :(

Pranzul e la fel de colorat: unii stau in parc pe iarba si mananca un sandwich; altii mergi la sala (si da, au tot ce le trebuie ca intr-o ora sa mearga la sala, sa faca dus si sa nu li se para o corvoada toata povestea), altii alearga, altii se plimba pe malul Tamisei etc. Important este ca au o ora in care se detaseaza complet de munca. Iar asta vine firesc, fara efort. Asa e normal pentru ei, asa sunt obisnuiti.

La 17:30 strazile sunt pline. Barurile si restaurantele sunt goale. Sunt goale pentru ca toata lumea iese de la birou si se opreste in fata barurilor, cu berea in mana, pentru 2-3 ore. Afara, la aer. Si motivul pentru care stau afara cu berea in mana si nu in bar, nu e nicidecum faptul ca sunt fumatori ci, cred eu, faptul ca profita de vremea frumoasa (asta insemnand ca nu ploua) de cate ori pot.

Sunt multe de povestit si ma intreb oare cum reuseste Londra sa ordoneze mii de obiceiuri si sa le dea tuturor aceeasi directie. Vii dintr-o alta lume, te adaptezi foarte usor, pleci cu gandul ca intr-o zi te vei intoarce.

Si ca sa termin intr-un stil ‘telectual asa…Doar ce am inceput sa citesc Comedii la portile Orientului de A.Plesu si ma intreb daca e momentul potrivit :) Umorul lui tonic despre romani nu cred ca imi va accentua dorul de casa :D