Duminica dupa-amiaza cu Oscar Wilde

4th March, 2012 - Posted by admin - 5 Comments

Din “Portretul lui Dorian Grey” citire:

“There are many things that we would throw away if we were not afraid that others might pick them up”

“Laughter is not at all a bad beginning for a friendship, and it is far the best ending for one”

“I choose my friends for their good looks, my acquaintances for their good characters, and my enemies for their good intellects”.

“It has been said that the great events of the world take place in the brain”

“You are a wonderful creation. You know more than you think you know, just as know less than you want to know”

“Realize your youth while you have it”

“The only difference between a caprice and a lifelong passion is that the caprice lasts a little longer”

“Men marry because they are tired; women because they are curious: both are disappointed”

“When a women marries again, it is because she detested her first husband. When a man marries again, it is because he adored his first wife. Women try their luck; men risk theirs”

“We always misunderstood ourselves and rarely understood others”

“They are only two kinds of people who are really fascinating people who know absolutely everything and people who know absolutely nothing”

Back in business

1st March, 2012 - Posted by admin - 15 Comments

Inceputul de an a fost extrem de agitat pentru mine.

Nu mi-a fost usor sa plec din MEC pentru ca am investit mult suflet si energie acolo si am lasat in urma oameni la care tin foarte mult.

Cu toate acestea, n-am putut sa ratez oportunitatea de a lucra pentru unul dintre putinii clienti de publicitate (daca nu chiar singurul) care intelege online-ul si care isi doreste rezultate inainte de orice altceva.

Incepand de astazi, ma gasiti la Conversion Marketing unde, impreuna cu Marius Pahomi, voi lucra pentru primii clienti ai agentiei: eMAG si Flanco.

Vom avea o sarcina grea si clienti exigenti insa abia acum pot sa spun ca am ajuns sa fac ceea ce imi doresc demult.

Asa cum v-am promis: back in business ;)

O primvara frumoasa tuturor!

Un alt drum

18th February, 2012 - Posted by admin - 20 Comments

In urma cu aproximativ doi ani si jumatate, va anuntam ca ma alatur echipei MEC. N-am avut sustinere de la prea multa lume pentru respectiva miscare insa pentru mine era cea mai buna alegere la momentul respectiv. Imi doream sa traiesc experienta corporatista si dincolo de asta imi doream sa invat meserie de la cei mai buni. La sfarsitul lui 2009, eram doar eu cu omul negru la aparate si munceam non-stop. Ne certam, ne impacam insa una peste alta livram bine pentru aproximativ 40 de clienti. Bine nu era suficient si mai mult de-atat era foarte clar ca in doi oameni nu vom rezista prea mult. Si de-aici a inceput o serie de mutari castigatoare timp de 2 ani de zile. S-au alaturat echipei de interaction oameni valorosi si impreuna am facut lucruri frumoase. In prezent, nu cred ca exista echipa mai unita si mai bine pregatita in vreo alta agentie.

La cateva luni dupa ce m-am intors de la Londra, am realizat, cu regret, ca mai avem de mancat multa paine pana sa ajungem sa facem lucrurile ca la carte. Este un cerc vicios din care nu vom iesi prea curand. Clientii vor performanta din online insa: fie nu au lucrurile aranjate intern ca sa poata face asta, fie performanta nu este decat in mailuri scopul principal al intregului lor efort. Agentiile nu au prea multe optiuni de a scoate bani din online si atunci dau tot ce pot pentru client si iau tot ce pot de la regii/publisheri. Va mai trece un timp pana cand meseria aceasta va fi remunerata corect pentru toata lumea. Nu se uita nimeni daca in urma ramane o situatie echilibrata pentru toate partile. Furnizorii de online inca n-au inteles ca mergem pe un drum la al carui capat scrie “rezultate” (cred ca sunt maxim 2-3 publisheri care fac exceptie). Si uite-asa nu o sa iesim prea curand din situatia aceasta.

Incepand de luni, am ales sa ma despart de colegii mei de la MEC si desi o sa-mi fie greu fara ei zi de zi, o sa-mi fie bine sa-i vad mai rar insa in calitate de prieteni.

Tot ce pot sa va spun momentan este ca alegerea acestui drum am facut-o tinand cont mai mult decat orice de pasiunea mea pentru ceea ce fac. E un loc in care am tot ce-mi trebuie sa-mi fac treaba bine si la standarde inalte, asa cum am vazut in afara.

Ne vom revedea cu siguranta si pana atunci va rog sa urmati instructiunile de mai jos:


de aici

Kindle si cartile de la inceput de an

29th January, 2012 - Posted by admin - 10 Comments

Pentru ca am avut mult timp liber in primele doua saptamani ale anului, m-am delectat cu cateva carti bune despre care vreau sa va scriu cateva cuvinte dar asta nu inainte de a va povesti impresiile despre cititul cartilor pe Kindle.

Iata cateva avantaje si dezavantaje in opinia mea:

Avantaje:

Poti sa highlight-ezi frazele care te intereseaza (fie iti plac, fie nu le intelegi si vrei sa cauti referinte mai tarziu, fie ti se par bune de folosit in diverse prezentari :D, etc). Eu n-as putea vreodata in viata mea sa fac asta pe o carte tiparita. Mi s-ar parea un act de vandalism de neiertat :D Aici ma refer la cartile de literatura insa cred ca as putea sa fac exceptii cand vine vorba despre cartile de studiu.

Poti sa ai cu tine oricate carti vrei fara sa-ti ocupe loc sau fara sa te doara spatele :) Eu nu obisnuiesc sa citesc mai multe carti in paralel insa nu stiu exact cum am reusit ca pe Kindle sa citesc 3 carti in paralel.

Accesul rapid la dictionar. Daca cititi carti si in alte limbi, veti fi incantati de faptul ca printr-un singur click aveti semnificatia acestuia, afisata imediat deasupra lui. Deci nu stai sa intri pe net sau sa consulti orice alta varianta de dictionar / traducere.

Bateria nu se consuma repede. E adevarat, am avut grija sa-l incarc cu regularitate insa autonomia bateriei cred ca este de pana la 10 ore.

Poti sa stai pe net daca ai wifi (sau daca ai versiunea 3G de Kindle poti sa stai pe net si cand nu ai wifi).

Poti sa incarci muzica pe el si sa asculti in timp ce citesti. In loc sa folosesc un alt device pentru muzica, am fost bucuroasa sa aflu ca si pe Kindle se poate asculta muzica.

Ai acces usor la Amazon Store si la ofertele speciale pe care le ofera. Iti introduci datele cardului o singura data dupa care iti cumperi printr-un simplu “buy click” orice doresti de pe Amazon.

E mult mai ieftin sa citesti cartile pe Kindle. Eu am dat 13$ pe “Steve Jobs” de Walter Isaacson pentru Kindle iar varianta printata era 30$ + Shipping tax.

Dezavantaje:

Nu poti sa citesti noaptea fara sa aprinzi lumina. Eu as fi vrut sa citesc in tren, noaptea, cand restul lumii dormea, evident cu lumina stinsa. Probabil ca acasa se iveste mult mai rar acest context insa mi se pare un dezavantaj acest “acces limitat”. Se gasesc solutii insa nu intotdeauna sunt la indemana. Cum ar fi: citit la lumina….frontalei :) Am facut-o si pe-asta in calatoria in India, pe drumurile de 10-12 ore cu trenul.

Nu stii cum arata coperta cartii. Nu stiu pentru cata lume conteaza asta insa pentru mine a fost suparator sa-mi dau seama ca nu pot asocia o imagine a cartii (coperta practic) cu povestea citita.

Stresul cu incarcatul bateriei.La fel ca si in cazul telefonului si la Kindle trebuie sa ai grija sa fie incarcat.

Experienta extrem de primitiva a navigarii pe internet. Stiu ca nu este facut pentru asa ceva deci n-as putea spune ca este un dezavantaj major.

Felul in care urmaresti cat ai citit din carte si cat mai ai pana la final. La cartile tiparite ai satisfactia paginilor citite si de multe ori regretul ca se apropie de sfarsit cand vezi cum se subtiaza bucata necitita.La Kindle ai un “progress bar” care iti spune cat la suta ai citit din total. De multe ori ma intrebam “ok, am ajuns la 98% dar oare 2% care a mai ramas inseamna 10 pag sau 20 pag?”. Am observat ca eu imi dozez cumva sentimentele vis a vis de ceea ce citesc astfel incat sa fiu pregatita de final si sa nu raman cu regretul ca s-a terminat cartea brusc sau ca dureaza prea mult si ca este trasa de par in prea multe pagini. Poate e prea mult spus “dezavantaj” insa e un lucru care contribuie la magia cartilor tiparite si pe care Kindle-ul nu-l are.

Stresul faptului ca ai putea sa pierzi Kindle-ul. Acum…daca pierzi o carte, nu e chiar mare paguba financiara. Insa Kindle-ul nu prea imi venea sa-l las pe plaja cand intram in apa…

Cam asta am observat pana acum la Kindle si parerea mea este ca, overall, merita. Insa in niciun caz nu voi renunta la a citi cartile printate. Probabil ca in calatorii si in mijloacele de transport voi folosi mai mult Kindle-ul iar acasa voi continua cu cartile clasice.

Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde – e o carte absolut remarcabila pe care nu-mi dau seama daca ar fi trebuit sa o citesc acum 10 ani sau daca am facut mai bine ca am citit-o abia acum. Mi-e teama ca acum 10 ani nu mi-ar fi placut la fel de tare :) E cartea cu cele mai multe “vorbe de duh” pe care am citit-o eu vreodata si probabil ca este mult mai apreciata de fete decat de baieti :D

The holocaust secret diaries de Nonna Bannister. Asa cum ziceam si pe grupul de cititori Bookitos de pe Facebook: Suferinta din timpul razboiului vazuta prin ochii unei fetite rusoaice. A primit cadou un jurnal de la tatal ei cand avea 8-9 ani (prin 1935) si a scris inca de-atunci si pana dupa razboi, tot ce a trait. Cu greu a ajuns in State si dupa ce si-a refacut viata, a decis sa publice experientele dureroase dar si dragostea din familia ei, toate astea corelate cu evenimentele istorice si cu explicatii ulterioare. Trista cartea insa daca apuci sa citesti 2-3 pagini, nu te mai poti opri pana la final. Am citit-o in engleza, daca o gasiti tradusa in romana, sper sa fie la fel de buna :)

Steve Jobs de Walter Issacson – interesanta viata lui Steve Jobs insa total diferita fata de felul in care mi-am imaginat-o eu. Desi e scrisa in muuuuult prea multe pagini (aproape 700 pag) cred ca merita sa va pierdeti timpul daca intr-adevar apreciati ce a lasat omul acesta in urma lui. Pe mine m-a surprins faptul ca, contrar perceptiei mele, a fost mai degraba un om rau decat unul bun :)

O alta carte necitita la vremea ei si care m-a intampinat inca din primele pagini cu un umor neasteptat este: Pride and prejudice de Jane Austen. Inca n-am terminat-o insa am un feeling ca o sa-mi placa :D

Si cu aceasta inchei retrospectiva lunii ianuarie in materie de carti cu speranta ca voi avea suficient timp pentru lectura si in luna februarie.

One Big Day Out si o lectie

20th January, 2012 - Posted by admin - 1 Comment

Mi-am amintit o intamplare scurta, petrecuta la finalul anului trecut si abia acum am realizat ca intamplarea respectiva a fost o lectie pentru mine si poate fi si pentru voi.
Mi s-a intamplat de multe ori in viata sa ma trezesc cu o problema in brate si sa fiu nevoita sa o rezolv asa cum stiu. De cele mai multe ori, am cautat ca rezolvarea mea sa nu fie doar de moment si de suprafata ci sa incheie problema definitiv si irevocabil. Asta a dus la amanarea rezolvarii siin cele din urma la abandonarea problemei.

La finalul anului trecut, am invatat ca exista situatii in care judecata asta nu e corecta. Dimpotriva, nu rezolvi nimic cu ea. De multe ori e nevoie de ajutor punctual si doar atat cat iti sta in putinta pe moment. E mai mult decat nimic, e suficient pentru clipa prezenta.

Back in time: eram la Balonul copiilor in Herastrau, la OBDO, eveniment dedicat copiilor din cateva centre de plasament din Bucuresti. Un fel de mare party pentru copii, cu tobogane, baloane, clovni, vedete, mancare, tot ce e nevoie pentru a-i face fericiti pentru cateva ore. Din diferite motive, implicarea mea anul acesta a fost minima, n-am ajutat cu nimic ci doar am fost prezenta in ziua cea mare, sa am grija de copii si sa ma joc cu ei. Pe masura ce copiii ajungeau cu bus-urile la Balon, noi trebuia sa-i descaltam, sa le punem hainele in ordine, etichete lipite in piept si la joaca cu ei. Am facut operatiunea asta cu peste 20-30 copii pana cand am ajuns la un baietel de aprox 7 ani. I-am dat bocancii jos din picioare si asa cum nu m-as fi asteptat, nu avea sosete. Era in picioarele goale in bocanci. Nu puteam sa-l las sa se joace descult asa ca l-am luat de manuta si am plecat cu el in cautarea unor sosete. Stiam ca fetele organizatoare, pregatesc niste saculeti cu hainute la fiecare eveniment si speram sa gasesc acolo niste sosete. Am intrebat in stanga, in dreapta, unde gasesc hainutele pregatite pentru copii, m-am plimbat cu baietelul de mana de colo-colo si n-am rezolvat nimic. Dimpotriva, i-au inghetat picioarele si deja intram in crize ca nu stiam cum sa rezolv (intre timp nici nu mai stiam exact care ii era perechea de bocanci ca sa-l pot incalta la loc). M-am dus la o fata pe care o stiam de la ultimele 2-3 editii si i-am povestit de ce caut saculetii cu haine pt copii. In acel moment, mi-a explicat ca sosete au doar saculetii pentru batrani (in paralel se organizeaza o actiune si pentru batrani) nu si cei pentru copii. In timp ce imi explica situatia, s-a asezat pe un scaun, si-a dat sosetele jos si a incaltat copilul cu sosetele ei dupa care m-a trimis si pe mine la plimbare, cu problema rezolvata. Are vreun sens sa spun ca nu mi-a trecut prin minte sa fac ceea ce a facut ea? M-am ofticat o vreme ca nu am abordat si eu situatia la fel. Dupa care m-am gandit ca au fost ft multe situatii in care nu am acordat ajutor pentru ca m-am gandit mult mai departe decat la momentul prezent.

Acum ca am constientizat asta si ca vreau sa schimb lucrurile in ceea ce ma priveste, cred ca imi va fi mult mai usor. Sper sa realizati si voi momentele in care puteti oferi ajutor si sa o faceti fara sa va ganditi si la urmatorii 10 pasi. Altfel, vom sfarsi prin a merge mai departe fara a ajuta in jur. Eventual, vom semna petitii pe Facebook si vom forwarda mailuri cu povesti triste…
One Big Day Out in cateva imagini mai jos:

India – a opta scrisoare

15th January, 2012 - Posted by admin - 5 Comments

Unde o luna de concediu mi se parea o eternitate, iata ca mai am 2 zile si zbor spre casa. Am ajuns in Delhi aseara dupa ce, cu greu, am parasit marea. Sunt multe de povestit si din Goa insa in cadru mai restrans de data asta. Nu dau amanunte insa, ca de obicei, atrag ca un magnet situatiile speciale (sa le spunem) :D Cand totul se termina cu bine, povestile raman frumoase asa ca sper sa ma vad cat mai curand cu toti cei dragi mie, sa va povestesc si ceea ce nu am vrut sa scriu pe blog :)
Una peste alta, India nu este pentru toata lumea. Ne-am intalnit pe o plaja din Goa cu un cuplu (singurii romani din toata calatoria) care era in India de o saptmana. Stateau la un hotel de 5 stele, cu 300 dolari pe noapte si erau efectiv oripilati de mizerie si nemultumiti de servicii, mancare, de tot. Pentru ei nu este India si in general pentru cei care nu inteleg ce are de oferit tara asta. Asteptarile cu care ajungi in India, ca european, nu vor fi niciodata corecte. Indiferent cat de mult citesti despre India sau cate sfaturi primesti de la cei care au fost deja. Si asta nu este un lucru rau daca ai suficient timp de stat in India ca sa poti sa treci peste primul soc, sa-ti ajustezi asteptarile si apoi sa te bucuri de ceea ce are de oferit. Cu asta inchei seria scrisorilor si probabil ca, la intoarcere, voi mai posta cateva lucruri utile pt calatoriile similare in India: ce sa-ti iei in rucsac pentru o luna de zile (si mai ales ce sa NU iti iei), cum sa procedezi cu cazarea la categoria low budget, de ce sa te feresti, unde si ce sa mananci/bei, etc.

India – a saptea scrisoare

9th January, 2012 - Posted by admin - 7 Comments

“Sa va povestesc pe scurt cum am ajuns in Goa. Cam in jurul Craciunului am facut rezervarea pt tren pe net. Cum nu mai erau locuri, am intrat pe waiting list. Asta inseamna ca pe masura ce lumea anuleaza rezervarile (si asta se intampla mai tot timpul) noi avansam si ajungem sa avem locuri alocate in cele din urma. Cu 3 zile inainte de data plecarii eram inca pe waiting list, pozitiile 4 si 5 (pornisem de la aprox 65). Toata lumea ne-a asigurat ca vom prinde locuri fara probleme. Aveam trenul la 22:15 si dimineata am primit confirmarea ca avem bilete si ca ne putem urca in tren urmand ca la fata locului, controlorul sa ne aloce locurile (sau ne gaseam numele cu locurile aferente pe niste liste). Nu mica ne-a fost mirarea cand am aflat ca ni s-a alocat un singur loc pe care urma sa-l share-uim. 10 ore de mers, doua bucati persoane, una de peste 1.85, alta…subsemnata, sharing 10 ore un amarat de loc de 1,8 lungime si max 70-80 cm latime. Minunat! Nu mai vorbesc de faptul ca am platit 2 bilete. Asta conta prea putin pe langa chinul de peste noapte. Am avut si vreo 2 ore intarziere ca da fie perfect nasol. De la Mumbai la Madgaon, 11-12 ore cu trenul, intr-un picior, apoi am luat un taxi pana in Calangute (inca o ora).
Planificasem 3-4 zile aici insa imediat ce am ajuns am decis ca stam minim o saptamana. Pe langa plaja foarte misto, la recomandarea lui Minoo via Virginia (thx guys, thx a lot), ne-am cazat in cel mai misto loc cu putinta. O camera simpla, doar cu un pat si o masa, baia proprie, intre palmieri pe malul marii. Toate astea palesc pe langa familia incantatoare care ne face zilele minunate si care se ocupa de coltul acesta de rai. Inder si sotia lui, amandoi la 30 si un pic de ani, au o fata de 7-8 ani si un baiat de aprox 1 an. De cand suntem noi aici, oamenii astia nu au fost o data suparati, iritati, enervati sau orice ar putea indispune pe cineva. Copilul cel mic e in permanenta in bratelr unuia dintre parinti. Vin cu farfuriile cu mancare si cu copilul in brate. Intind rufele la uscat tot cu el brate si fac lectiile cu fetita tot cu el in brate. Carliontatul brunet, face ca un motoras din gura cat e ziua de lunga si atrage dezmierdarile tuturor doamnelor si domnisoarelor.
Fetita isi face temele constiincioasa pe terasa si din cand in cand isi mai “chinuie” fratiorul gandilandu-l. Vorbesc intre ei in engleza (desi parintii au crescut cu hindi) si nu ridica niciodata tonul.
Inder are grija de toti oaspetii, vorbeste cu fiecare in parte dimineata la micul dejun, indiferent ce vrei sa faci el vine cu solutii si recomandari. Dupa 2-3 zile de stat cu ei deja stii ca iti vor lipsi. Au oaspeti care vin aici anual. Unii stau o luna, altii trei, altii pana la un an jumate.
Alaltaieri ne-a recomandat sa mergem la un targ la vreo 10 km de Calangute ceea ce an si facut (cu un scooter inchiriat). Dupa vreo 4 ore in piata (timp in care am luat o parte serioasa din cadouri), am descoperit un loc (Tantra pe numele lui) cu un fel de paturi legate de stalpi de cocotieri, pe malul plajei, cu bere, freshuri, wifi :D Dupa ce am prins gustul si curajul, ieri, am inchiriat un chopper cu care ne-am aventurat vreo 60 km pana la Benaulim, plaja pe care o aveam in vedere inainte sa primim recomandarea pt Calangute. A fost intr-un mare fel drumul pana acolo, am luat si o cazatura soldata doar cu o vantaie mica la sofer :D Peisaje superbe pe drum si daca imi amintesc si desele opriri la fresh-urile de ananas sau portocale, nuca de cocos, deja cred ca o sa-mi pun problema serios sa ma reintorc aici pentru o perioada mai lunga :) La intoarcere a fost nasol pentru ca era deja intuneric iar astia conduc dubios aici. Asta pe langa faptul ca e pe dos decat la noi (se conduce pe stanga).
Pentru astazi inca nu am facut niciun plan dar sper sa ajungem intr-un loc cu net sa pot posta scrisoarea aceasta.”
Later edit: postez asa la cateva zile dupa ce am scris-o ca n-am avut net pe tel, unde salvasem :) have fun!

India – a sasea scrisoare

2nd January, 2012 - Posted by admin - 8 Comments

Happy New Year va doresc si tin sa va spun ca am inceput anul ca o maimuta. Tineti minte (eu nu tin minte dar mi-au povestit ai mei) ca pe vremuri, la mare, trecea un nene cu o maimuta si lumea platea 5 lei sa faca poza cu ea? Ei bine, aseara, o gramada de indieni au tras de noi rugandu-ne sa ne pozam cu ei. O fi vreo superstitie cum ca daca apari in poza de Anul Nou cu un strain, o sa castigi la loto. Altfel nu-mi explic dorinta lor de a se fotografia cu noi. Daca stiam…poate imi luam si eu o rochie de seara, un toc…
Asta s-a intamplat la India Gateway, “piata revolutiei” a lor. Am decis sa mergem acolo renuntand la alte 2 optiuni: club pe plaja Juhu cu intrare 35 000 rupii de persoana (aprox 500 euro de persoana) sau club in centrul orasului, de la 12 la 3 am – 6 000 rupii de persoana. Alegerea n-a fost grea desi nu doar de bani era vorba.
La India Gateway n-a fost niciun fel de “program artistic”, nici macar artificii organizate de primarie :) Asta desi s-au strans niste mii de oameni (spre zece as zice) extrem de veseli, frumos imbracati (doamnele in sariurile de sarbatoare, barbatii in camasi stralucitoare) care au asteptat ora 0:00 cu telefoanele in aer, sperand sa filmeze cerul luminat multicolor. Faimosul hotel de lux Taj Mahal (altul decat cel din Agra de care stie tot turistul) care este pozitionat chiar langa India Gateway, a tras 6-7 focuri de artificii insa la un interval de timp ft mare intre ele si n-au avut mare impact.
Oricum asta n-a parut a fi o problema prea mare a oamenilor care au sarbatorit cantand pe strazi, facand galagie cu trompetele alea specifice perioadei, bubuind petarde, dansand si urand in stanga si-n dreapta Happy New Year. Faleza oceanului din sudul Mumbaiului era plina de lume si cu greu am gasit un taxi pentru cei 30 km pe care ii aveam de parcurs pana la hotel. Mumbai are 22 000 000 oameni, cat toata Romania noastra. Cum ziceau niste indieni intr-un restaurant din Udaipur cand i-am intrebat daca le place Mumbaiul: Mumbai e pt India cum e New York pt State. Intr-adevar, e un oras plin de viata la orice ora, extrem de traficat, cu multi turisti si multe lucruri de vazut. Am inceput scrisoarea asta cu sfarsitul zilei asa ca acum ma intorc pe la ora 12-13.
In Mumbai se mananca bun si ieftin. Majoritatea restaurantelor gatesc “pure veg” insa mancarea e atat de buna incat aspectul asta trece neobservat. Din pacate, eu nu pot manca zile la rand mancarea lor condimentata. Dupa un lassi cu roti (pe limba noastra sana cu covrigi desi roti-ul e mai degraba un fel de nan), am fost la un teren de cricket sa vedem cu ce se mananca sportul asta. In afara faptului ca jucatorii sunt imbracati in alb, nu m-a surprins mai nimic.
Apoi am fost la film ca prea circula povestea cu Bollywoodul insa la ora respectiva nu rula decat Mission imposible 4-5 (nu stiu exact cat).
Dupa o ora de film au facut pauza cateva minute in care cunoscatorii s-au dus la ceainaria cinematografului. In rest, nimic special desi eu am foat surprinsa ca pe 31 dec, dupa-amiaza, sala a fost plina.
Intre cinematograf si India Gateway este strada Colaba, vestita pentru tarabele pline de zorzoane, bratari, margele, sariuri, papuci, genti, etc.
All in all a fost o zi atipica de 31 dec si am primit-o incantata.
Mai avem o zi si ajungem in Goa unde sper sa am net sa pot continua seria scrisorilor.

India – a cincea scrisoare

31st December, 2011 - Posted by admin - 11 Comments

Conform planului, 31 ian ne prinde in Mumbai. In curand plecam in oras sa vedem ce last minute-uri gasim pt un party de Anul Nou. Ma bucur ca anul acesta am scapat de dileme precum: ce facem de rev, cu cine, unde, cat e cazarea, cate locuri sunt, e mancarea inclusa, e caldura, etc, etc.
Va doresc toate cele bune pentru noul an si sper ca nu regretati nimic din ceea ce ati facut anul acesta. Daca aveti regrete ca nu ati facut ceva anul acesta, puneti repede pe lista pentru anul viitor.
Pana pe 2 ianuarie vom sta in Mumbai dupa care ne mutam la plaja. Acolo voi recupera scrisorile cu care am ramas datoare. Desi nu imi place in mod deosebit sa scriu, abia astept sa va povestesc despre Jodhpur si Udaipur, doua locuri in care mi-as fi dorit sa petrec mai mult de o zi, doua.

La multi ani, cum se zice :)

India – a patra scrisoare

31st December, 2011 - Posted by admin - 11 Comments

“Va scriu aceste randuri in trenul cu care am plecat spre Jodhpur din Jaisalmer. Avem 6 ore de mers si am nimerit intr-un vagon plin de copii veseli care joaca ceva board game cu zaruri. Mai sunt vreo doi mai mici care se amuza cu niste baloane colorate si tipa sa fie bagati in seama. Mi-as fi dorit sa mai fi avut o zi in Jaisalmer, un orasel extrem de frumos cu aproximativ 3 000 locuitori. Au astia niste cladiri acolo cum n-am vazut nicaieri in viata mea. Practic, totul este sculptat. Si sculptura din aceea marunta, in piatra.Pana vin cu pozele, cititi putin despre haveli-uri ca sa va faceti o idee. In orice caz, haveliurile astea sunt opere de arta. Si in Jaisalmer e plin de ele. Mai toate casele au motive de-astea sculptate minutios si spre surprinderea mea sunt departe de a fi kitchoase. Fata de celelalte orase in care am ajuns pana acum aici a fost cel mai curat, localnicii mult mai putin agresivi (in sensul ca nu prea trageau de turisti sa cumpere chestii sau sa le ofere diferite servicii contra cost). Si tot aici am intalnit cei mai multi turisti pana acum. Cam toate orasele din prima parte a traseului nostru au cate un fort. In Jaisalmer, fort ul este locuit dar, din pacate, se afla intr-o stare precara din cauza consumului de apa foarte mare din ultima perioada. Si nu consumul in sine este problema ci faptul ca nu au sistem de scurgere si pamantul absoarbe apa. Chiar citeam intr-un ghid ca prin 1998 au picat niste ziduri in fortul acesta si murit cativa oameni. Si s-a repetat povestea si prin 2000-2002.
Ieri pe dupa-amiaza cautam un bancomat si ne-am lasat “agatati” de un baiat de aprox 25 ani dornic de conversatie. De obicei, localnicii, dupa ce te ajuta cu indicatii sau diverse explicatii turstice, cer bani. Baiatul despre care va povestesc ne-a cerut insa altceva: sa-l ajutam cu un job in Romania. Ne povestea ca a terminat scoala de arte si ca nu are doar diploma dar si recomandare de la cooperativa (asta in caz ca punem la indoiala faptul ca stie meserie). Ne-a povestit cum este la ei obiceiul casatoriei si a pentru el inca nu a ales familia o fata cu care sa-l insoare.
Destul de trista povestea asta a lor cu casatoria aranjata. Baiatul asta zicea ca el si-ar dori sa se casatoreasca cu o fata de care sa fie indragostit insa respecta faptul ca parintii lui sunt conservatori si accepta ceea ce ei vor decide pentru el. Altfel, va fi renegat. Deci oricum n-are prea multe variante.
Am lasat baiatul undeva pe drum si ne-am indreptat spre ceea ce eu pusesem pe “to do list” inca de-acasa: masajul ayuverdic (n-o sa pot pronunta cuvantal asta nici intr-o suta de ani). A fost o experienta interesanta dar cu siguranta ar fi iesit mai bine daca nu ar fi fost frig. Toata smecheria la masajul asta e uleiul cald si daca e frig in camera, se cam duce naibii relaxarea. Insa tehnica doamnei trada o experienta bogata in domeniu, stia bine meserie. Toata calatoria de pana acum a fost plina de situatii in care a trebuit sa decid daca vreau sa fac si sa experimentez lucruri insa in conditiile specifice Indiei si nu in cele cu care eram eu obisnuita. Pentru cei care au nevoie de exprimari mai plastice, iata un exemplu: vrei masaj – ai masaj dar nu te astepta sa fie folosite prosoape de unica folosinta si nici nu te criza daca la plecare vezi un soricel in hol. Cum imi spunea o prietena acum cateva zile: trebuie sa-ti resetezi creierul de european ca sa poti sa te bucuri de ceea ce are India de oferit.
Acum urmeaza 2 zile in Jodhpur dupa care zburam spre Udaipur, 2 zile si acoli dupa care urmeaza zbor spre Mumbai. Din Mumbai mergem in Goa si aici se termina perioada aventuriera si trecem pe chill mode: relaxare, soare, plaja, fructe de mare, etc.
Pentru ca nu-mi e tocmai comod sa scriu in tren, ma opresc aici si sper sa postez cat de curand scrisoarea acesta.”
Later edit:
Mi-am amintit o faza funny cu baiatul despre care va povesteam.
Despre vaci probabil ca stiti ca sunt animale sfinte pt ei. La un moment dat, in timp ce povesteam in mers cu baiatul acesta, eu m-am ferit de…un animal sfant care parea ca imi imita miscarile. Eu ma duceam in dreapta, hop si animalul sfant in dreapta, eu ma duceam in stanga, animalul sfant schimba si el directia spre stanga (WTF?!) Atunci, baiatul a simtit nevoia sa ma linisteasca cu urmatoarele cuvinte: ” Don’t worry! Our cows, sometimes, want to make love with the tourists. Probably because of their white and bright skin. But they are not dangerous at all”
Well, de-atunci ma uit suspect la vaci, le ocolesc pastrand 3-4 metri intre noi si sper sa nu fie in love mood :D

Older Entries